Bine ai venit!

Timpul tău este valoros, știi și tu acest lucru. Binele cunoscut citat ”Time is money”, te-a motivat cu siguranță măcar o dată să începi să îți fructifici acțiunile cât mai mult. Ceea ce îți vom prezenta noi nu sunt cuvinte și dorințe, ci fapte împlinite, pornind tot de la același citat. Tu, poți face același lucru precum noi. Chiar din acest moment!

Am pornit de la o idee simplă: să ne facem datoria față de societatea în care am crescut.Vrem să îi ajutăm pe cetățenii români de pretutindeni să se cunoască pe ei înșiși și să își redescopere spiritul tânăr, plin de speranță. De astăzi începând te poți redescoperi. Stai o clipă și citește o filă de istorie:

Ne-am imaginat copilăria copiilor noștri fericită. Perioada în care aveam să fim cei mai încântați părinți pentru că ghemotocul nostru se dezvolta și devenea pe zi ce trece din ce în ce mai inteligent. Mai târziu, mergea la școală și ne dădea lecții despre cum este Universul creat și ne corecta, amintindu-ne că: Așa a spus doamna profesoară! Acest unic copil, cel mai prețios cadou pe care ni l-a făurit cerul, avea să ne facă mândri cu fiecare notă mare pe care o lua, cu fiecare olimpiadă câștigată și cu fiecare compunere scrisă frumos și ingenios, sau un nou desen scrijelit pe o tablă -cea mai frumoasă operă de artă. El este copilul de care avem grijă în fiecare zi să fie îmbrăcat frumos, să aibe hrană sănătoasă și proaspătă mereu, să nu se lovească și să se dezvolte cât mai frumos și armonios. Îl înscriem la cursuri de dans, canto, karate și balet. Îl ducem în fiecare seară după școală la bazinul de înot și nu uităm să îl întrebăm pe antrenor cum s-a descurcat copilul nostru. Avem emoții pentru el când îl conducem la prima competiție și plângem de bucurie când vedem că a intrat pe podium, sau îl consolăm cu o înghețată pentru că s-a clasat după primii trei. Tot noi suntem cei care suferim când nu ne ascultă și ne acuză că nu îl înțelegem și ne spunem că avem preconcepții, dar îl iertăm pentru că ne aducem aminte: așa am fost și noi. Noi, părinții îi pansăm rănile, îi cântăm la mulți ani cu tortul în brațe la serbarea majoratului și plângem când realizăm cât de mare s-a făcut puiul nostru. Îi simțim lipsa când pleacă la facultate și ne facem griji pentru viitorului lui. Avem în fiecare zi o listă întreagă de meserii disponibile și vrem să îl ajutăm să își croiască drumul pe mai departe. Îl veghem întotdeauna, chiar dacă reușește sau nu să își ducă planurile la capăt și îi spunem că mama și tata te iubesc întotdeauna, necondiționat, orice s-ar întâmpla!

Așa facem, nu este așa? Chiar dacă nu avem un copil, simțul matern sau patern înnăscut ne spune că Da, eu așa voi avea grijă de copilul meu! El îmi va urma, eu îl voi ghida cât mai bine și îl voi ajuta să se dezvolte într-un vlăstar proaspăt care să schimbe societatea și să cucerească lumea!

Suntem egali oare cu toți? Nu. Sunt copii care nu au parte de asemenea lucruri. Copii abandonați, care nu au fost doriți, sau care au fost considerați o povară și nu o binecuvântare, un motiv de bucurie. Ei sunt tinerii abandonați pe străzi, în azile, case de copii și printre cei mai norocoși în grija unor asistenți maternali. Dar tot ai nimănui rămân la sfârșitul zilei, fără cineva care să se bucure de frumusețea lor.